sâmbătă, 19 august 2017

CONSTITUIREA ALIANŢEI PENTRU CENTENAR, PUNCT NODAL ÎN RECONFIGURAREA PROIECTULUI ISTORIC DE ŢARĂ

Subscrisa Asociaţia ROMÂNIA VIE, persoană juridică română, cu sediul situat în Mun. Bucuresti, str. Mişcă Petre nr. 12, bloc M13, sc. 2, ap. 55, sector 5, 051184, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor sub nr. 88/19.12.2012, C.I.F. 31052069, email romaniavie2012@gmail.com, participantă la conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, desfăşurată azi, 20 august 2017, la Sala C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Bucureşti, România, prin preşedinte Alexandru Cristian Surcel, constată următoarele:

(A) Anul 2018 este anul Centenarului Marii Uniri, desfăşurate pe parcursul anului astral 1918 în trei etape, prin Unirea Basarabiei cu România la 27 Martie/9 Aprilie, prin Unirea Bucovinei cu România la 28 Noiembrie şi prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România la 1 Decembrie. Realizarea deplinei unităţi naţionale în jurul statului constituit cu 59 de ani mai devreme prin unificarea celor două principate istorice, Moldova şi Ţara Românească (Mica Unire), şi devenit independent cu exact patru decenii mai înainte, reprezenta încununarea unor eforturi consecvente a mai multe generaţii, cu începere de la revoluţia din 1848. Dar Marea Unire mai reprezenta şi împlinirea unui curs natural al istoriei, care-i apropiase tot mai mult în plan cultural, social, economic şi politic pe românii trăitori de-a lungul arcului carpatic, între Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, încă de la constituirea primelor formaţiuni statale medievale la cumpăna mileniilor I şi II, pe fondul originii autohtone comune şi a deplinei unităţi etno-lingvistice. Rod al revoluţiilor izbucnite în teritoriile dominate de imperiile în prăbuşire la sfârşitul primului război mondial, Marea Unire a fost deopotrivă încununarea binemeritată a marelui preţ de sânge plătit de ostaşii armatei regale române şi de voluntarii ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Munţii Carpaţi, la Turtucaia şi în celelalte bătălii ale anului 1916 şi pe câmpurile de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Caşin în 1917, şi a trebuit apărată împotriva agresiunii bolşevice în Basarabia în 1918, în Ungaria în 1919 şi în Siberia în 1918-1920.

(B) În cele şapte decade dintre 1848 şi 1918, lupta pentru realizarea unităţii naţionale s-a îngemănat cu strădania modernizării societăţii româneşti, a integrării acesteia în Europa civilizată, de care secolele de dominaţie otomană şi mai ales perioada regimului fanariot (1711/1716-1821) o îndepărtaseră într-o semnificativă măsură. Atunci s-a constituit şi s-a împământenit aspiraţia pro-occidentală a inteligenţei româneşti, care astăzi se traduce în asumarea valorilor statului de drept şi ale democraţiei liberale şi în integrarea euro-atlantică a României. Marea Unire a însemnat şi succesul acestui demers, astfel că perioada interbelică, cea a României Mari, deşi de numai două decenii, cu toate neajunsurile ei, rămâne în amintire ca perioada în care toţi românii au cunoscut dezvoltarea cea mai fertilă din punct de vedere cultural şi o importantă înflorire economică.

(C) Evenimentele celui de-al doilea război mondial aveau însă să întoarcă roata istoriei pentru mai multe decenii, atât cu privire la întreruperea cursului european şi occidental al evoluţiei societăţii româneşti, cât şi cu referire la menţinerea deplinei unităţi naţionale. Seria de dictaturi deschisă în 1938, dar, mai ales, regimul totalitar comunist dintre 1945 şi 1989, ne-au readus sub zodia „hatârului şi a bacşişului”, care încă şi azi rivalizează cu realităţile epocii fanariote. Iar tragicul an 1940 a dus la pierderi de populaţii şi de teritorii, care, cu un nou imens preţ de sânge pe fronturile întinse din Caucaz în Europa Centrală, au putut fi doar parţial reparate. A rămas deschisă rana pregătită prin semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, produsă prin ultimatumurile din 26 şi 27 iunie şi evacuarea din 28 iunie 1940 şi permanentizată de marile puteri învingătoare prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.

(D) Cursul firesc al istoriei nu poate fi însă deturnat pentru totdeauna, chiar şi prin voinţa celor mai puternici. Valul de revoluţii din 1989 a dus la destrămarea utopiei marxist-leniniste şi la prăbuşirea totalitarismului comunist în Europa, iar anul 1991 a asistat la implozia sub propria greutate a imperiului care s-a opus cel mai activ realizării dezideratelor românilor, atât cele cu privire la unitatea naţională, cât şi cele relative la integrarea în civilizaţia occidentală: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). În urma Uniunii Sovietice au rămas mai multe republici independente, cel puţin formal, între care şi un al doilea stat românesc, Republica Moldova. Încă de la început s-a pus problema reunificării celor două state, dar aceasta nu s-a putut realiza atunci din cauza opunerii altor puteri străine şi a ezitărilor sau jocurilor duble ale unor responsabili din cele două capitale, Bucureşti şi Chişinău. Evenimente tragice precum mineriadele din 1990-1991, în România, sau războiul de pe Nistru din 1992, în Republica Moldova, au accentuat forţele inerţiale care au împiedicat de atunci şi până acum refacerea unităţii naţionale.

(E) Totuşi, în 1995, prin Pactul de la Snagov, sub auspiciile Academiei Române, toate forţele politice parlamentare conveneau reluarea cursului occidental al devenirii civilizaţionale şi istorice româneşti ca proiect de ţară. Prin urmare, în anul 2004 România reuşea să devină membru cu drepturi depline al NATO, iar la 1 Ianuarie 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, legată de asemenea prin parteneriate strategice cu Statele Unite ale Americii, Franţa, Polonia etc. De asemenea, evenimentele ultimilor 5-6 ani arată o societate civilă tot mai activă şi mai implicată, care a reuşit de mai multe ori să se impună în faţa clasei politice. Chiar dacă mai persistă şi fenomene negative precum o anumită extindere a corupţiei, putem spune nu numai că proiectul de ţară afirmat în 1995 s-a împlinit, dar şi că, în fine, România pare să depăşească zona formelor fără fond, pe care acum puţin mai mult de un secol le sesiza şi le reclama Titu Maiorescu, şi că a atins un standard de stat de drept şi de democraţie care nu a existat nici în perioada interbelică.

(F) Din păcate, mult mai puţin notabile au fost progresele dincolo de Prut. După îngheţarea conflictului de pe Nistru şi menţinerea în zonă a unei forţe de ocupaţie şi după pierderea speranţei unei reunificări rapide cu România, dar şi sub influenţa unei mass media străine, cu nostalgii pentru imperiul sovietic de-abia prăbuşit şi pentru cel ţarist destrămat acum un secol, a urmat o perioadă de regres. Constituţia adoptată în 1994 a făcut o întoarcere spre moldovenismul primitiv de sorginte sovietică, iar între 2001 şi 2009 regimul preşedintelui Vladimir Voronin şi al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova a acţionat deschis împotriva asumării identităţii româneşti şi a apropierii de România. După ce guvernările pro-europene ce s-au succedat din 2009 până în prezent au eşuat în corupţie generalizată şi oligarhizare de factură post-sovietică, pe fondul unui enorm absenteism, alegerile prezindenţiale din anul 2016 au fost câştigate de un candidat cu un discurs antiromânesc chiar mai acerb decât cel al fostului preşedinte Voronin şi chiar mai aservit unor interese străine decât acesta, şi anume Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova a reuşit în decembrie 2013 să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, iar mişcări sociale repetate ne arată că generaţia luptei de eliberare naţională de la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90 are tot mai mulţi continuatori. Mişcările unioniste ale tinerilor basarabeni au fost tot mai ample, începând cu 1995 şi cotinuând cu 2002 şi, mai ales, cu revolutia Twitter din aprilie 2009. Ulterior acesteia, din 2011, o tot mai activă mişcare unionistă de tineret s-a făcut simţită prin Platforma Unionistă Acţiunea 2012, prin Tinerii Moldovei şi apoi prin mişcarea ODIP. Dacă, după declanşarea războiului din Ucraina în anul 2014 şi după alegerea ca preşedinte a lui Igor Dodon, integrarea separată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană devine un obiectiv tot mai nerealist, reunificarea cu România păstrează valenţele unui autentic proiect de ţară pe ambele maluri ale Prutului.

(G) Constatăm totuşi existenţa şi la Bucureşti şi la Chişinău a unor categorii de formatori de opinie şi de discipoli ai acestora care separă în mod artificial cursul occidental al devenirii istorice româneşti, asumat încă de la revoluţia din 1848 şi avatarul său actual, integrarea europeană şi euro-atlantică, de problematica unităţii naţionale, de asemenea asumată programatic la aceeaşi revoluţie din 1848. Respectivii consideră că ar fi nerealist sau desuet să mai discutăm în termenii unei noi Mari Uniri şi că viitorul românilor nu este într-un stat comun, ci ca două state separate într-o Uniune Europeană comună. Într-un fel, discutăm de formele fără fond ale lui Titu Maiorescu, într-o variantă contemporană, adică de calchierea fără discernământ a unor idei din gândirea politică occidentală, care pun ideea naţională în plan secund sau chiar o dezaprobă (prin asociere cu acel naţionalism excesiv şi exclusivist care a dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial), dar fără adaptarea necesară la specificul românesc. Ori formele extreme de naţionalism nu au reprezentat niciodată în spaţiul românesc altceva decât opţiuni minoritare, fără apel la publicul larg. Procentajul maxim obţinut vreodată de un partid de această factură în alegerile parlamentare a fost de 15% în anul 1937, an în care mişcările naţionaliste extremiste de pe continentul european cunoşteau apogeul istoric. Excesele naţionaliste ale unor regimuri de dictatură, cel din anii 1940-1944 sau cel din cea de-a doua etapă a comunismului românesc (1965-1989), nu au împiedicat prăbuşirea acestor regimuri în faţa acţiunii unor opozanţi (îń 1944) sau revoluţionari (în 1989), care la rândul lor nutreau puternice simţăminte patriotice. În realitate, obiectivul unităţii naţionale s-a împletit permanent în aceşti 170 de ani cu dezideratul liberalizării, al democratizării, al construirii statului de drept şi al occidentalizării culturale a societăţii româneşti. De la generaţia paşoptiştilor la generaţia care a realizat revoluţia din 1989 şi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii din 1990 nu a existat de fapt o separaţie între idealul modernist pro-occidental şi democratic şi idealul unionist. Iar în zilele noastre, tinerii unionişti sunt în primele rânduri ale mişcărilor sociale anticorupţie, pentru stat de drept, democraţie sau mediu sănătos, atât la dreapta, cât şi la stânga Prutului.

Luând astfel în considerare cele expuse, noi, alături de celelalte organizaţii participante la conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, credem că este absurd să discutăm de Centenar fără să facem nicio referire la restabilirea unităţii naţionale, să ne limităm la o propunere de proiect de ţară construită doar pe o agendă internă sau pe ceea ce practic ar putea fi descris ca un program de guvernare. CENTENARUL 2018 TREBUIE SĂ FIE MOMENTUL ÎN CARE ROMÂNII, DIRECT, DAR ŞI PRIN REPREZENTANŢII LOR DIN CLASA POLITICĂ ŞI DIN SOCIETATEA CIVILĂ, DIN AMBELE STATE ROMÂNEŞTI ŞI DIN DIASPORA, TREBUIE SĂ-ŞI ASUME PE DE-A ÎNTREGUL PROIECTUL ISTORIC DE ŢARĂ, IDEEA DE LA 1848 ÎN FORMELE PREZENTULUI, ŞI ANUME EDIFICAREA UNUI STAT UNIFICAT, MODERN, CU UN REGIM DE DEMOCRAŢIE LIBERALĂ ŞI CU RESPECTAREA TUTUROR STANDARDELOR STATULUI DE DREPT, MEMBRU ACTIV ŞI VALOROS AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL NATO. Iar următorul pas major către recâştigarea proiectului istoric de ţară este REUNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA.

Drept urmare, alături de celelalte organizaţii semnatare, ne constituim ca parte a ALIANŢEI PENTRU CENTENAR, moment nodal în coagularea societăţii civile unioniste din România, Republica Moldova şi diaspora spre o justă aniversare a Marii Unirii la un secol de la realizarea acesteia şi spre continuarea muncii pentru refacerea acesteia.

sâmbătă, 10 iunie 2017

Vrem Preşedinte decât în toată Firea, care este

Pentru a marca un an de la alegerile locale din 5 iunie 2016, am dorit să organizăm o adunare publică prin care să sancţionăm gafele şi mizeriile unui an de administraţie Gabriela Firea PSD asupra Capitalei. Din motive de Rusalii, am notificat pentru marţi, 6 iunie 2017, dar am fost refuzaţi de Viceprimarul General Aurelian Bădulescu, de asemenea de la PSD, un mai vechi "prieten" al activismului civic de stradă, pe motiv că la locul faptei, trotuarul din dreptul parcului Cişmigiu, peste drum de sediul Primăriei Municipiului Bucureşti, ar avea loc o altă manifestare publică. Am făcut o nouă notificare, pentru vineri, 9 iunie, fiind refuzaţi fix din acelaşi motiv: o altă adunare publică în acelaşi loc.

Aşadar, cum noi, ca asociaţie, nu am reuşit să încheiem protocolul pentru o adunare de protest, membri ai noştri împreună cu alţi activişti, în primul rând colegii din comunitatea #Insist- care au publicat şi evenimentul de Facebook- şi vechi "camarazi de arme" din ceea ce a fost până prin 2015 Uniţi Salvăm, ne-am deplasat vineri, 9 iunie, la locul amintit mai sus, unde am defăşurat o manifestare culturală exceptată de la obligaţia declarării prealabile potrivit art. 3 din Legea nr. 60/1991 privind adunările publice republicată, şi anume o piesă de teatru avangardist într-un singur act, post-modernă şi de improvizaţie, având ca temă primul miting ficţional de susţinere a candidaturii la Preşedinţia României a doamnei Primar General Gabriela Firea.

Astfel, Coaliţia pentru Pupăză a cerut demisia doamnei Gabriela Firea din funcţia de Primar General, pentru ca domnia să se poată concentra pe candidatura la preşedinţie. S-a afirmat în cei mai categorici termeni că doamna Firea a rezolvat toate problemele Capitalei în numai un an, există bandă rezervată pentru RATB pretutindeni, nu mai există ambuteiaje şi gropi în asfalt, piste de biciclete peste tot, s-au finalizat lucrările la metrou şi la Centură, sunt consolidate toate clădirile cu risc seismic şi s-au anvelopat toate blocurile, nu se mai pune problema să cadă vreun tavan de la vreo şcoală, parcurile sunt perfect îngrijite, a fost demolată Cathedral Plaza şi au fost exproriate toate clădirile monument istoric lăsate de izbelişte de proprietarii lor ca să se surpe şi am avut şi iepuraşi de Paşti. Un troleibuz stricat care a fost tractat prin faţa noastră pe bulevardul Regina Elisabeta nu există, pentru că aşa ceva nu poate exista sub administraţia doamnei Firea. Cu doamna Firea Preşedinte, problemele României vor fi rezolvate în maxim şase luni, va curge lapte şi miere, toţi câinii vor fi dotaţi cu covrigi în coadă, se vor da toate măririle fără număr din programul de guvernare PSD, instituţiile vor fi dotate cu noi seturi de gratii, iar poliţia locală va deveni o forţă. Mai mult, există promisiunea fermă că Preşedintele Gabriela Firea va naţionaliza toate SRL-urile create samavolnic de Primarul General Gabriela Firea. S-a oferit trecătorilor şi, mai ales, trecătoarelor mită electorală pantofi turcoaz. Când Gabi are banul, nu cade doar tavanul! Gabriela Firea Preşedinte! Votaţi iepuraşul roz! #careeste

De asemenea, felicitările  noastre merg către profesionalismul ireproşabil al faimoasei echipe de jurnalişti de la Antena 3, care în jurnalul de la miezul nopţii a prezentat acţiunea din faţa Primăriei Municipiului Bucureşti drept un auntentic miting de susţinere a candidaturii la preşedinţie a doamnei Gabriela Firea, şi către domnul redactor Cristi Şelaru de la www.stiripesurse.ro, care nu s-a prins că miile de manifestanţi venind în coloane din cartiere şi din oraşul Voluntari, despre care se făcea vorbire pe pagina de Facebook a evenimentului, erau fictive şi făceau parte din ironie: http://www.stiripesurse.ro/protest-e-uat-impotriva-gabrielei-firea-ce-s-a-intamplat-in-fa-a-primariei-video_1201421.html. Ce se întâmplă, nu se mai predă la Academia Naţională de Informaţii ce e aia o satiră, sau cadrele didactice pregătite la vechea şcoală de securitate de la Băneasa sunt complet străine de noţiunea de umor?

Evident, acesta a fost un pamflet. Însă participând la manifestarea culturală am putut constata că nicăieri în zona trotuarului aferent parcului Cişmigiu, peste drum de Primăria Municipului Bucureşti, nu avea loc niciun fel de adunare publică, iar dispozitivul de jandarmi prezent era acolo pentru noi şi nu pentru celălalt eveniment, cel în numele căruia ne-a refuzat în scris şi cu semnătură olografă de două ori domnul din păcate Viceprimar General Aurelian Bădulescu. Prin urmare, ceea ce îi pregătim domnului Bădulescu nu va mai fi deloc, dar chiar deloc un pamflet.





























vineri, 5 mai 2017

Graţiere şi proteste, CETA

La 20 aprilie, reprezentantul nostru a luat parte la dezbaterea asupra proiectului de lege a graţierii, organizată de Asociaţia "Ţine de Noi" la Salonul Diamond de la Hotelul Sheraton din Bucureşti.

Pentru că la 26 aprilie 2017 protestul maraton anti-graţiere din Piaţa Victoriei a fost întrerupt de o adunare a taximetriştilor, am formulat a doua zi plângere penală contra Primarului General al Municipiului Bucureşti şi a celorlalte autorităţi care au încheiat protocol pentru acel perimetru.

Deja pentru a treia oară, la 28 aprilie am participat la lucrările Eurosfat, unde am avut ocazia să dezbatem CETA cu fostul ministru de externe, Lazăr Comănescu, cu Daniel J. Costello, amabasadorul Canadei la Uniunea Europeană, cu Kevin Hamilton, ambasadorul Canadei în România, Bulgaria şi Republica Moldova, precum şi cu dr. Lucian Cernat, economist şef la Direcţia Generală de Comerţ a Comisiei Europene.






luni, 30 ianuarie 2017

Am cerut demisia Ministrului Justiţiei

După protestele din 11 ianuarie, 18-19 ianuarie, 22 ianuarie şi, mai ales, după protestul din 29 ianuarie, cel mai mare de după cele de la începutul anilor '90, cu scopul împiedicării restauraţiei penale declanşate de nou instalata guvernare PSD şi ALDE, am participat prin reprezentantul nostru, Alexandru Surcel, la dezbaterea publică dedicată celor două proiecte de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului organizată de Ministerul Justiţiei. În alocuţiunea noastră am afirmat că singura procedură acceptabilă şi morală pentru o astfel de legislaţie este procedura normală parlamentară, nicidecum ordonanţele de urgenţă sau asumarea răspunderii Guvernului. De asemenea, am criticat cu asprime modificările propuse pentru Codul penal. Am reamintit că fără o reformare a serviciului de probaţiune, graţierea pedepselor uşoare este inutilă şi va fi urmată în scurt timp de comiterea de noi infracţiuni şi de revenirea celor graţiaţi în sistemul penitenciar. Am respins categoric graţierea parţială pe criterii de vârstă, situaţie familială etc. a tuturor pedepselor, indiferent de gravitate, ca total nepotrivită pentru o societate cu o problemă enormă cu corupţia şi care vine cu un trecut istoric greu, cu crime împotriva umanităţii asupra cărora Justiţia încă nu s-a pronunţat. De asemenea, am cerut ca imaginile din penitenciare care rulau pe un ecran montat în sală să fie intercalate cu imagini din reşedinţele oamenilor politici şi înalţilor funcţionari corupţi cărora, de fapt, le sunt dedicate cele două proiecte, ca să înţelegem care e miza, la ce lux trebuie să se întoarcă aceştia şi ce s-a realizat din banii noştri furaţi. În final, i-am cerut Ministrului Justiţiei, Florin Iordache, demisia, precizându-i că încă de pe acum este deja un personaj de tristă amintire.









vineri, 6 ianuarie 2017

Roşia Montană în UNESCO

În ultimul moment, dar mai bine mai târziu, decât niciodată! 18 ani de luptă civică cu toate partidele majore nu au fost degeaba. Statul mafiot poate fi învins. Rămâne însă de oprit mineritul cu cianuri nu doar la Roşia Montană, ci în general. http://www.cultura.ro/dosarul-rosia-montana-fost-depus-la-unesco

marți, 20 septembrie 2016

Nu CETA

 Dacă UE și Canada semnează acordul comercial CETA, procesul legislativ european se transformă într-o marionetă a cărei sfori sunt trase de corporațiile multinaționale.

În numele schimburilor comerciale, sunt eliminate orice prevederi legislative existente care îngrădesc, de o manieră sau alta, interesele private ale companiilor.

Mai exact, discutăm de acele companii, fie şi offshore-uri, beneficare ale CETA, care, astfel, vor face concurenţă neloială tuturor celorlalţi agenţi economici.

Cum în acest moment, renegocierea și modificarea textului tratatului nu mai este posibilă, singura soluție este respingerea lui în întregime.

marți, 30 august 2016

Scrisoare deschisă către Secretarul de Stat al Statelor Unite ale Americii

29 august 2016, București / 2016, August 29, Bucharest

Scrisoare deschisă
Către Secretarul de Stat al Statelor Unite ale Americii,
Excelența Sa, Domnul John Kerry

Excelență,

Interviul colegului Dvs., Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, Excelența Sa, Domnul James Pettit, acordat postului public de televiziune de la Chișinău în data de 28 August 2016, în care s-a pronunțat pe o temă foarte sensibilă pentru cetăţenii celor două state românești, ReUnirea Republicii Moldova cu România, a declanșat o stare de profundă îngrijorare faţă de politica SUA ca partener strategic al României.
Afirmațiile Domnului Ambasador James Pettit perpetuează o serie de întreagă de mistificări datând din perioada dictaturii lui Iosif Stalin şi ar putea fi interpretate de mulţi ca o ofensă față de poporul român: "Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, cred că şi politica de aici, ca Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova. ... Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie şi propriile provocări".
Vă rugăm să luaţi notă de faptul că şi să aduceți la cunoștința Preşedintelui SUA ca şi poporului american că populația majoritară din Republica Moldova este românească (73%), are aceeași origine, aceeași istorie, aceeași cultură și aceeași limbă ca populația românească din România. Este regretabil că un diplomat de rang înalt al SUA acreditat într-unul din cele două state românești nu cunoaște istoria românilor din România și din Republica Moldova. Altfel ar fi trebuit să ştie că nu din cauza exerciţiului propriei voinţe, ci din cauza intervențiilor repetate ale Marilor Puteri în ultimele două secole, românii trăiesc în două state: România și Republica Moldova.
Astfel:
  1. 1812 – În urma războiului dintre 1806 şi 1812 dintre Rusia și Imperiul Otoman partea estică a Principatului autonom al Moldovei, situată între râurile Prut și Nistru, a fost dată Rusiei de către Turcia. Noua provincie astfel creată primeşte numele de Basarabia, iar după anul 1821 guvernul ţarist introduce măsuri de interzicere a limbii şi culturii române.
  2. 1856 – Ca urmare a înfrângerii Rusiei în Războiul Crimeii (1853-1856), partea de sud a Basarabiei este retrocedată Principatului Moldovei.
  3. 1859 – Prin Unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei se formează statul numit din 1866 România. Partea de sud a Republicii Moldova din zilele noastre a făcut parte din România încă de la fondarea sa.
  4. 1878 – Ca preţ al retragerii trupelor ruse după războiul ruso-româno-turc (1877-1878), al recunoaşterii independenţei şi a drepturilor României în Dobrogea, Rusia obligă România să cedeze teritoriul său de la est de Prut, care este reataşat provinciei Basarabia.
  5. 1905 – Ca urmare a primei revoluţii din Rusia, cultura română este din nou permisă în Basarabia şi se constituie o mişcare de emancipare naţională.
  6. 1918 - În contextul revoluţiei ruse din 1917 şi a afirmării principiului dreptului naționalităților, promovat de președintele SUA Woodrow Wilson, Basarabia se declară independentă şi apoi se reuneşte cu România, prin votul democratic al parlamentului.
  7. 1924 – Pentru a pregăti viitoarea expansiune în estul României, Uniunea Sovietică organizează o aşa-zisă republică autonomă moldovenească pe malul estic al Nistrului.
  8. 1939 - Prin Tratatul Ribentropp-Molotov, Germania lui Hitler și Uniunea Sovietică a lui Stalin au convenit împărțirea Europei de Est: statele baltice, Polonia de Est și o parte a României (Basarabia) au fost recunoscute de Hitler ca zone de expansiune pentru URSS. Basarabia, alături de alte două regiuni din estul României, a fost anexată cu forța de Uniunea Sovietică în 28 Iunie 1940, în contextul celui de-al doilea război mondial. La 2 august 1940, în timp ce o parte din teritoriile româneşti sunt alipite Ucrainei Sovietice, pe baza structurilor republicii autonome moldoveneşti este proclamată Republica Sovieitcă Socialistă Moldovenească, care include o parte din teritoriul acesteia şi cea mai mare parte a Basarabiei istorice.
  9. 1945 - Deși Basarabia a fost anexată de URSS prin forță pe baza tratatului Ribbentrop-Molotov şi în pofida participării României la războiul împotriva Germaniei naziste în perioada august 1944-mai 1945, în contextul alianței dintre SUA, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, aceste mari puteri au decis ca Basarabia să rămână URSS, în dauna României, fapt consimţit prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.
  10. 1989 – În contextul reformelor din URSS şi sub presiunea maselor populare, RSS Moldovenească revine la scrierea limbii române cu grafie latină, limba română este declarată oficială, iar teza stalinistă a unei limbi „moldoveneşti” separate, o mistificare evidentă, este denunţată ca atare. Era corolarul unor mişcări de rezistenţă şi emancipare care începuseră încă de la finele anilor 1940. În 1990, RSS Moldovenească îşi schimbă numele în Republica Moldova.
  11. 1991 – Ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice Republica Moldova devine independentă, însă cu obiectivul declarat o dată cu independenţa de ReUnire cu România. Aceasta este blocată de către Rusia prin susţinerea unor mişcări separatiste, culminând cu războiul de pe Nistru din 1992, în care trupele ruse, aflate şi în prezent fără acordul Republicii Moldova în oraşul Tiraspol, intervin în mod direct.
  12. 2009 – În timpul revoluţiei Twitter din aprilie 2009 tinerii revoltaţi împotriva regimului comunist al preşedintelui Vladimir Voronin cer din nou ReUnirea Republicii Moldova cu România.
  13. 2016, august 28 – Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, partenerul strategic al României, la Chişinău afirmă public că Moldova (care este constituită din teritorii care aparţin azi României, Republicii Moldova şi Ucrainei!) are propria sa istorie separată – exact ca în materialele de propagandă sovietică şi rusă – și nu agrează potenţiala ReUnire cu România.
Aşa cum se poate vedea mai sus, soarta românilor din Basarabia și apoi Republica Moldova a fost decisă arbitrar de Marile Puteri în 1812, 1878, 1939, 1945, 1991-1992 și (deşi sperăm să nu fie cazul) 2016. Atunci când românii moldoveni înşişi şi-au putut decide soarta, ca în 1859 şi 1918, aceasta a fost în favoarea unificării cu ceilalţi români şi nu a statalităţii separate.
În condițiile în care din ce în ce mai mulți cetăţeni ai ambelor state doresc Unirea Republicii Moldova cu România, declarația ambasadorului James Pettit are efecte politice și strategice incomensurabile. Cele mai recente sondaje de opinie efectuate în România indică faptul că 2 din 3 români își doresc ReUnirea. De asemenea, în Republica Moldova există o apetență spre Unificare de aproximativ 28%, iar procentul se dublează atunci când oamenii înțeleg efectele benefice ale acestui act. Unirea României cu Republica Moldova înseamnă reunificarea a două părți ale aceluiași popor, cu respectarea dreptului internațional și bazat pe voința democratică a celor două societăți.
Noi, românii, am înțeles din declarația ambasadorului SUA la Chișinău, dacă aceasta reprezintă cu adevărat poziţia Departamentului de Stat şi Administraţiei Prezidenţiale a Statelor Unite, că:
  1. SUA nu agreează proiectul ReUnirii Republicii Moldova cu România într-un singur stat, ceea ce poate fi interpretat ca o interdicție.
  2. SUA nu respectă sentimentele naționale ale românilor, deși România este aliatul și partenerul strategic al SUA, ceea ce poate pune la îndoială sinceritatea SUA în parteneriatul strategic cu România.
  3. SUA susțin propaganda sovietică şi rusă pentru crearea unei identități artificiale a românilor din Republica Moldova, prin negarea românismului populației din Republica Moldova și clamarea artificială a unui ”popor moldovenesc” cu o altă istorie decât a românilor și cu o altă limbă, ”limba moldovenească”.
  4. SUA au decis împărțirea Republicii Moldova prin recunoașterea unui statut special al regiunii transnistrene.
  5. SUA desconsideră interesele naționale ale României şi Republicii Moldova în favoarea Rusiei.
Afirmațiile Domnului Ambasador James Pettit vor afecta imaginea SUA în România și în Republica Moldova, vor influența percepția publică despre sinceritatea parteneriatului strategic dintre SUA și România și vor declanșa o propagandă antiamericană în România. Românii nutresc o simpatie, o prietenie şi chiar o admiraţie sinceră faţă de Statele Unite şi poporul american.
Rugăm Excelența Voastră, în calitate de Secretar de Stat al SUA, să prezentați public sau să mandataţi pe Excelenţa Sa, Domnul Hans Klemm, Ambasadorul Statelor Unite în România, să prezinte poziția SUA în:
  1. problema Unirii românilor din Republica Moldova și România într-un singur stat.
  2. problema identității de neam, de istorie, de cultură și de limbă a populației românești din România și din Republica Moldova.
  3. problema propagandei sovietice şi ruse despre ”poporul moldovenesc” și ”limba moldovenească”.
  4. problema anulării integrale a efectelor Tratatului Ribentropp-Molotov.
  5. problema regiunii transnistrene și a statutului său politic și administrativ.
Din propoziția Domnului Ambasador James Pettit ”aceasta desigur este politica noastră” înțelegem că aserțiunile Excelenței Sale sunt conforme cu politica SUA în regiune.
Vă aducem aminte că la începutul perioadei comuniste românii doreau să vină americanii ca să îi scape de sovietici și de comuniști. SUA au venit în România abia după 50 de ani, au devenit principalul aliat al României și au câștigat încrederea poporului român.
Sperăm că prețul acestui parteneriat strategic dintre SUA și România nu este părăsirea Republicii Moldova în sfera de influență a Rusiei și nici interdicția ReUnirii românilor într-un singur stat. Este un preț prea mare, pe care noi, ROMÂNII, nu vrem să îl plătim!
Noi, ROMÂNII, vă rugăm să exprimați public poziția SUA față de aceste probleme și să clarificați dacă SUA susține afirmațiile ambasadorului său la Chișinău, Excelența Sa, Domnului James Pettit.











Opened Letter
To the Secretary of State or the United States of America,
His Excellency, Mr. John Kerry

Your Excellency,

The interview of your colleague, the Extraordinary and Fully Empowered Ambassador of the United States in America in the Republic of Moldova, His Excellency, Mr. James Pettit, granted to the State television network in Chișinău on August 28, 2016, in which he referred to a very sensitive issue for the citizens of both Romanian speaking countries, the Reunion of the Republic of Moldova with Romania, triggered a state of profound worry toward the policies of the USA as the strategic partner of Romania.
The allegations of Mr. Ambassador James Pettit perpetuates an entire series of historical and cultural mistifications dating from the period of the dictatorship of Joseph Stalin and could be seen by many as an offense to the Romanian people: "I think it is very important and this of course is our politics, I think also the politics here that Moldova will remain a sovereign aind independent State within scured boundaries. The Union with Romania, as an example, cas a way to access the EU or for any other reason, is not a practical choice ans it is not a choice which will make things better here, in Moldova. ... Moldova is not Romania, Moldova has its own history and its own challenges".
Please acknowledge and let know also the President of the United States as well as the American people that the majority of the population of the Republic of Moldova is Romanian (73%), has the same origin, history, culture and laguage as the Romanian population of Romania. It is unfortunate that a high ranking diplomat of the USA serving in one of the two Romanian speaking countries has no knowledge of the history of the Romanians in Romania and the Republic of Moldova. Otherwise he should have been aware it was not due to the exercise of their democratic will, but it is due to the repeated interventions of the Great Powers during the past 2 centuries that the Romanians are living today in the 2 separate states: Romania and the Republic of Moldova.
As follows:
  1. 1812 – As a result of the war of 1806 to 1812 between Russia and the Ottoman Empire the Eastern part of the autonomous Principality of Moldova, between the rivers Prut and Dnister, was transferred to Russia by Turkey. The new province created as a result is named Bessarabia, and after 1821 the Czarist Government implements policies to ban the Romanian language and culture.
  2. 1856 – As a result of the defeat of Russia in the Crimean War (1853-1856), the Southern part of Bessarabia is given back to the Principality of Moldova.
  3. 1859 – Through the Union of the Principalities of Moldova and Wallachia is formed the state called since 1866 Romania. The Southern region of the present day Republic of Moldova was a constitutive part of Romania since its foundation.
  4. 1878 – Against the withdrawal of the armies after the Russian-Romanian-Turkish War (1877-1878), of the recognition of the independence and of the rights of Romania in Dobruja, Russia forces Romania to surrender its territory East of the river Prut, which is attached again to Bessarabia.
  5. 1905 – Following the first revolution of Russia, the Romanian culture is again allowed in Bessarabia and a national emancipation movement begins.
  6. 1918 – In the context of the Russian Revolution of 1917 and of the affirmation of the principle of the right of the nationalities promoted by the USA President Woodrow Wilson, Bessarabia declares itself independent and subsequently reunites with Romania, through the democratic vote of the revolutionary parliament.
  7. 1924 – To prepare the future expansion in the East of Romania, the Soviet Union sets up a so-called Moldovan autonomous republic on the Eastern bank of the Dnister.
  8. 1939 – Through the Ribentropp-Molotov Treaty, Hitler's Germany and Stalin's Soviet Union agree the partition of the Eastern Europe: the Baltic countries, Eastern Poland and a part of Romania (Bessarabia) were acknowledged by Hitler as expansion areas for the USSR. Bessarabia, together with other 2 regions in Eastern Romania, was forcefully annexed by the Soviet Union on June 28, 1940, in the context of World War II. On August 2, 1940, while some of the Romanian territories are included in the Soviet Ukraine, on the basis of the autnomous Moldovan republic is created the Moldovan Soviet Socialist Republic, which includes most a part of the territory of the former autonomous republic and most of the historical Bessarabia.
  9. 1945 - Although Bessarabia was annexed by the USSR forcefully based on the Ribbentrop-Molotov Treaty and against the participation of Romania to the war against the Nazi Germany between August 1944-May 1945, in the context of the alliance between the USA, the United Kingdom, France and the Soviet Union, these Great Powers agreed that Bessarabia will remain to the USSR, to the loss of Romania, which was confirmed by the Paris Peace Treaty 1947.
  10. 1989 – In the context of the reforms ongoing in the USSR and under the pressure of the masses, the Moldovan SSR adopts again the writing of the Romanian language with Latin alphabet, the Romanian language is declared the official language and the Stalinist thesis of a separate “Moldovan” language, an obvious mistification, is denounced as such. It was the climax of resistance and emancipation movements which started as early as the late 1940s. In 1990, the Moldovan SSR changes its name in the Republic of Moldova.
  11. 1991 – As a direct consequence of the fall of the Soviet Union the Republic of Moldova becomes independent, but with the intention announced the same time as the independence to reunite with Romania. The Reunion is blocked by Russia by supporting separatist movements, culminating with the 1992 War on Dnister, in which the Russian militaries, situated even today in the City of Tiraspol without the agreement of the Republic of Moldova, participate directly.
  12. 2009 – During the Twitter Revolution of April 2009 the youngsters revolted against the Communist regime of the President Vladimir Voronin demand again the Reunion of the Republic of Moldova with Romania.
  13. 2016, August 28 – The Ambassador of the United States of America, the strategic partner of Romania, in Chişinău publicly alleges that Moldova (which comprises in fact of territories belonging today to Romania, the Republic of Moldova and Ukraine!) has its own separate history – just like in the Soviet and Russian propaganda materials – does not agree with the potential Reunion with Romania.
As it can be concluded from the above, the fate of the Romanians from Bessarabia and later the Republic of Moldova was arbitrarily decided by the Great Powers in 1812, 1878, 1939, 1945, 1991-1992 and (although we hope this is not the case) 2016. When the Moldovan Romanians themselves were allowed to decide their fate, as in 1859 and 1918, their choice was for the unification with the other Romanians and not for the separate statehood.
Considering more and more citizens of both countries wish the Unification of the Republic of Moldova with Romania, the allegations of the Ambassador James Pettit have political and strategical consequences which cannot be measured. The most recent polls made in Romania indicate 2 of 3 Romanians support the Reunion. Also, in the Republic of Moldova there is a support for the Unification of approximately 28%, and the percentage doubles when the people understand the beneficial effects. The Union of Romania with the Republic of Moldova means the reunification of two parties of the same people, in observance of the International Law and based on the democratic will of the two societies.
We, the Romanians, understood from the allegations of the USA Ambassador to Chișinău, if these truly represent the position of the State Department and the Presidential Administration of the United States, that:
  1. The USA do not agree with the project of the Reunion of the Republic of Moldova with Romania in a single state, which can be interpreted as a ban.
  2. The USA do not respect the national feelings of the Romanians, although Romania is the ally and the strategic partner of the USA, which could cast a strong shadow of doubt over the honesty of the USA in the strategic partnership with Romania.
  3. The USA support the Soviet and Russian propaganda for the creation of an artificial identity of the Romanians in the Republic of Moldova, by denying the majority population in the Republic of Moldova is Romanian and by artificially proclaiming a ”Moldovan people with another history than the history of the Romanians and a separate language, ”the Moldovan langauge”.
  4. The USA decided the partition of the Republic of Moldova by recognizing a special status for the Transnistrian region.
  5. The USA disregard the national interests of Romania and the Republic of Moldova in the favour of Russia.
The allegations of Mr. Ambassador James Pettit will damage the image of the USA in Romania and in the Republic of Moldova, they will influence the public perception about the honesty of the strategic partnership between the USA and Romania and they will trigger an Anti-American propaganda in Romania. The Romanians feel a natural sympathy, friendship and even admiration toward the United States and the American people.
We kindly ask Your Excellency, as State Secretary of the USA, to publicly present or to empower His Excellency, Mr. Hans Klemm, the Ambassador of the United States in Romania, to present the USA position in:
  1. what regards the Union of the Romanians in the Republic of Moldova and Romania in the single state .
  2. The issue of the ethnic, historical, cultural and linguistic identity of the Romanian population living in Romania and the Republic of Moldova.
  3. The issue of the Soviet and Russian propaganda about the ”Moldovan people” and the ”Moldovan language”.
  4. The issue of the complete cancellation of the consequences of the Ribentropp-Molotov Treaty.
  5. The question of the Transnistrian region and its political and administrative status.
From the allegation of Mr. Ambassador James Pettit ”this of course is our politics” we understand that the allegations of His Excellency are in accordance with the politics of the USA in the region.
We have to remind you in the beginning of the Communist period the Romanians wished for the Americans to come to liberate them from the Soviets and the Communists. The USA came to Romania only 50 years later, they became the main ally of Romania and they won the trust of the Romanian people.
We hope that the price of the strategic partnership between the USA and Romania is not leaving the Republic of Moldova in the sphere of influence of Russia, nor a ban of the Reunion of the Romanians in a single state. It is too much for a price which we, ROMANIANS, do not accept to pay!
We, ROMANIANS, ask you to express publicly the position of the USA toward these issues and to clarify if the USA support the allegations of their Ambassador to Chișinău, His Excellency, Mr. James Pettit.
******
Platforma Unionistă Acțiunea 2012 / Unionist Platform Action 2012
Marius Diaconescu, Universitatea din București / Marius Diaconescu, Bucharest University
Asociaţia România Vie / Romania Alive Society