duminică, 20 august 2017

CONSTITUIREA ALIANŢEI PENTRU CENTENAR, PUNCT NODAL ÎN RECONFIGURAREA PROIECTULUI ISTORIC DE ŢARĂ

Subscrisa Asociaţia ROMÂNIA VIE, persoană juridică română, cu sediul situat în Mun. Bucuresti, str. Mişcă Petre nr. 12, bloc M13, sc. 2, ap. 55, sector 5, 051184, înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor sub nr. 88/19.12.2012, C.I.F. 31052069, email romaniavie2012@gmail.com, participantă la conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, desfăşurată azi, 20 august 2017, la Sala C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, Bucureşti, România, prin preşedinte Alexandru Cristian Surcel, constată următoarele:

(A) Anul 2018 este anul Centenarului Marii Uniri, desfăşurate pe parcursul anului astral 1918 în trei etape, prin Unirea Basarabiei cu România la 27 Martie/9 Aprilie, prin Unirea Bucovinei cu România la 28 Noiembrie şi prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România la 1 Decembrie. Realizarea deplinei unităţi naţionale în jurul statului constituit cu 59 de ani mai devreme prin unificarea celor două principate istorice, Moldova şi Ţara Românească (Mica Unire), şi devenit independent cu exact patru decenii mai înainte, reprezenta încununarea unor eforturi consecvente a mai multe generaţii, cu începere de la revoluţia din 1848. Dar Marea Unire mai reprezenta şi împlinirea unui curs natural al istoriei, care-i apropiase tot mai mult în plan cultural, social, economic şi politic pe românii trăitori de-a lungul arcului carpatic, între Nistru, Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, încă de la constituirea primelor formaţiuni statale medievale la cumpăna mileniilor I şi II, pe fondul originii autohtone comune şi a deplinei unităţi etno-lingvistice. Rod al revoluţiilor izbucnite în teritoriile dominate de imperiile în prăbuşire la sfârşitul primului război mondial, Marea Unire a fost deopotrivă încununarea binemeritată a marelui preţ de sânge plătit de ostaşii armatei regale române şi de voluntarii ardeleni, bănăţeni şi bucovineni în Munţii Carpaţi, la Turtucaia şi în celelalte bătălii ale anului 1916 şi pe câmpurile de luptă de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Caşin în 1917, şi a trebuit apărată împotriva agresiunii bolşevice în Basarabia în 1918, în Ungaria în 1919 şi în Siberia în 1918-1920.

(B) În cele şapte decade dintre 1848 şi 1918, lupta pentru realizarea unităţii naţionale s-a îngemănat cu strădania modernizării societăţii româneşti, a integrării acesteia în Europa civilizată, de care secolele de dominaţie otomană şi mai ales perioada regimului fanariot (1711/1716-1821) o îndepărtaseră într-o semnificativă măsură. Atunci s-a constituit şi s-a împământenit aspiraţia pro-occidentală a inteligenţei româneşti, care astăzi se traduce în asumarea valorilor statului de drept şi ale democraţiei liberale şi în integrarea euro-atlantică a României. Marea Unire a însemnat şi succesul acestui demers, astfel că perioada interbelică, cea a României Mari, deşi de numai două decenii, cu toate neajunsurile ei, rămâne în amintire ca perioada în care toţi românii au cunoscut dezvoltarea cea mai fertilă din punct de vedere cultural şi o importantă înflorire economică.

(C) Evenimentele celui de-al doilea război mondial aveau însă să întoarcă roata istoriei pentru mai multe decenii, atât cu privire la întreruperea cursului european şi occidental al evoluţiei societăţii româneşti, cât şi cu referire la menţinerea deplinei unităţi naţionale. Seria de dictaturi deschisă în 1938, dar, mai ales, regimul totalitar comunist dintre 1945 şi 1989, ne-au readus sub zodia „hatârului şi a bacşişului”, care încă şi azi rivalizează cu realităţile epocii fanariote. Iar tragicul an 1940 a dus la pierderi de populaţii şi de teritorii, care, cu un nou imens preţ de sânge pe fronturile întinse din Caucaz în Europa Centrală, au putut fi doar parţial reparate. A rămas deschisă rana pregătită prin semnarea la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop-Molotov, produsă prin ultimatumurile din 26 şi 27 iunie şi evacuarea din 28 iunie 1940 şi permanentizată de marile puteri învingătoare prin Tratatul de pace de la Paris din 1947.

(D) Cursul firesc al istoriei nu poate fi însă deturnat pentru totdeauna, chiar şi prin voinţa celor mai puternici. Valul de revoluţii din 1989 a dus la destrămarea utopiei marxist-leniniste şi la prăbuşirea totalitarismului comunist în Europa, iar anul 1991 a asistat la implozia sub propria greutate a imperiului care s-a opus cel mai activ realizării dezideratelor românilor, atât cele cu privire la unitatea naţională, cât şi cele relative la integrarea în civilizaţia occidentală: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). În urma Uniunii Sovietice au rămas mai multe republici independente, cel puţin formal, între care şi un al doilea stat românesc, Republica Moldova. Încă de la început s-a pus problema reunificării celor două state, dar aceasta nu s-a putut realiza atunci din cauza opunerii altor puteri străine şi a ezitărilor sau jocurilor duble ale unor responsabili din cele două capitale, Bucureşti şi Chişinău. Evenimente tragice precum mineriadele din 1990-1991, în România, sau războiul de pe Nistru din 1992, în Republica Moldova, au accentuat forţele inerţiale care au împiedicat de atunci şi până acum refacerea unităţii naţionale.

(E) Totuşi, în 1995, prin Pactul de la Snagov, sub auspiciile Academiei Române, toate forţele politice parlamentare conveneau reluarea cursului occidental al devenirii civilizaţionale şi istorice româneşti ca proiect de ţară. Prin urmare, în anul 2004 România reuşea să devină membru cu drepturi depline al NATO, iar la 1 Ianuarie 2007 membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, legată de asemenea prin parteneriate strategice cu Statele Unite ale Americii, Franţa, Polonia etc. De asemenea, evenimentele ultimilor 5-6 ani arată o societate civilă tot mai activă şi mai implicată, care a reuşit de mai multe ori să se impună în faţa clasei politice. Chiar dacă mai persistă şi fenomene negative precum o anumită extindere a corupţiei, putem spune nu numai că proiectul de ţară afirmat în 1995 s-a împlinit, dar şi că, în fine, România pare să depăşească zona formelor fără fond, pe care acum puţin mai mult de un secol le sesiza şi le reclama Titu Maiorescu, şi că a atins un standard de stat de drept şi de democraţie care nu a existat nici în perioada interbelică.

(F) Din păcate, mult mai puţin notabile au fost progresele dincolo de Prut. După îngheţarea conflictului de pe Nistru şi menţinerea în zonă a unei forţe de ocupaţie şi după pierderea speranţei unei reunificări rapide cu România, dar şi sub influenţa unei mass media străine, cu nostalgii pentru imperiul sovietic de-abia prăbuşit şi pentru cel ţarist destrămat acum un secol, a urmat o perioadă de regres. Constituţia adoptată în 1994 a făcut o întoarcere spre moldovenismul primitiv de sorginte sovietică, iar între 2001 şi 2009 regimul preşedintelui Vladimir Voronin şi al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova a acţionat deschis împotriva asumării identităţii româneşti şi a apropierii de România. După ce guvernările pro-europene ce s-au succedat din 2009 până în prezent au eşuat în corupţie generalizată şi oligarhizare de factură post-sovietică, pe fondul unui enorm absenteism, alegerile prezindenţiale din anul 2016 au fost câştigate de un candidat cu un discurs antiromânesc chiar mai acerb decât cel al fostului preşedinte Voronin şi chiar mai aservit unor interese străine decât acesta, şi anume Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova. Cu toate acestea, Republica Moldova a reuşit în decembrie 2013 să semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, iar mişcări sociale repetate ne arată că generaţia luptei de eliberare naţională de la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90 are tot mai mulţi continuatori. Mişcările unioniste ale tinerilor basarabeni au fost tot mai ample, începând cu 1995 şi cotinuând cu 2002 şi, mai ales, cu revolutia Twitter din aprilie 2009. Ulterior acesteia, din 2011, o tot mai activă mişcare unionistă de tineret s-a făcut simţită prin Platforma Unionistă Acţiunea 2012, prin Tinerii Moldovei şi apoi prin mişcarea ODIP. Dacă, după declanşarea războiului din Ucraina în anul 2014 şi după alegerea ca preşedinte a lui Igor Dodon, integrarea separată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană devine un obiectiv tot mai nerealist, reunificarea cu România păstrează valenţele unui autentic proiect de ţară pe ambele maluri ale Prutului.

(G) Constatăm totuşi existenţa şi la Bucureşti şi la Chişinău a unor categorii de formatori de opinie şi de discipoli ai acestora care separă în mod artificial cursul occidental al devenirii istorice româneşti, asumat încă de la revoluţia din 1848 şi avatarul său actual, integrarea europeană şi euro-atlantică, de problematica unităţii naţionale, de asemenea asumată programatic la aceeaşi revoluţie din 1848. Respectivii consideră că ar fi nerealist sau desuet să mai discutăm în termenii unei noi Mari Uniri şi că viitorul românilor nu este într-un stat comun, ci ca două state separate într-o Uniune Europeană comună. Într-un fel, discutăm de formele fără fond ale lui Titu Maiorescu, într-o variantă contemporană, adică de calchierea fără discernământ a unor idei din gândirea politică occidentală, care pun ideea naţională în plan secund sau chiar o dezaprobă (prin asociere cu acel naţionalism excesiv şi exclusivist care a dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial), dar fără adaptarea necesară la specificul românesc. Ori formele extreme de naţionalism nu au reprezentat niciodată în spaţiul românesc altceva decât opţiuni minoritare, fără apel la publicul larg. Procentajul maxim obţinut vreodată de un partid de această factură în alegerile parlamentare a fost de 15% în anul 1937, an în care mişcările naţionaliste extremiste de pe continentul european cunoşteau apogeul istoric. Excesele naţionaliste ale unor regimuri de dictatură, cel din anii 1940-1944 sau cel din cea de-a doua etapă a comunismului românesc (1965-1989), nu au împiedicat prăbuşirea acestor regimuri în faţa acţiunii unor opozanţi (îń 1944) sau revoluţionari (în 1989), care la rândul lor nutreau puternice simţăminte patriotice. În realitate, obiectivul unităţii naţionale s-a împletit permanent în aceşti 170 de ani cu dezideratul liberalizării, al democratizării, al construirii statului de drept şi al occidentalizării culturale a societăţii româneşti. De la generaţia paşoptiştilor la generaţia care a realizat revoluţia din 1989 şi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii din 1990 nu a existat de fapt o separaţie între idealul modernist pro-occidental şi democratic şi idealul unionist. Iar în zilele noastre, tinerii unionişti sunt în primele rânduri ale mişcărilor sociale anticorupţie, pentru stat de drept, democraţie sau mediu sănătos, atât la dreapta, cât şi la stânga Prutului.

Luând astfel în considerare cele expuse, noi, alături de celelalte organizaţii participante la conferinţa CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA, credem că este absurd să discutăm de Centenar fără să facem nicio referire la restabilirea unităţii naţionale, să ne limităm la o propunere de proiect de ţară construită doar pe o agendă internă sau pe ceea ce practic ar putea fi descris ca un program de guvernare. CENTENARUL 2018 TREBUIE SĂ FIE MOMENTUL ÎN CARE ROMÂNII, DIRECT, DAR ŞI PRIN REPREZENTANŢII LOR DIN CLASA POLITICĂ ŞI DIN SOCIETATEA CIVILĂ, DIN AMBELE STATE ROMÂNEŞTI ŞI DIN DIASPORA, TREBUIE SĂ-ŞI ASUME PE DE-A ÎNTREGUL PROIECTUL ISTORIC DE ŢARĂ, IDEEA DE LA 1848 ÎN FORMELE PREZENTULUI, ŞI ANUME EDIFICAREA UNUI STAT UNIFICAT, MODERN, CU UN REGIM DE DEMOCRAŢIE LIBERALĂ ŞI CU RESPECTAREA TUTUROR STANDARDELOR STATULUI DE DREPT, MEMBRU ACTIV ŞI VALOROS AL UNIUNII EUROPENE ŞI AL NATO. Iar următorul pas major către recâştigarea proiectului istoric de ţară este REUNIFICAREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA.

Drept urmare, alături de celelalte organizaţii semnatare, ne constituim ca parte a ALIANŢEI PENTRU CENTENAR, moment nodal în coagularea societăţii civile unioniste din România, Republica Moldova şi diaspora spre o justă aniversare a Marii Unirii la un secol de la realizarea acesteia şi spre continuarea muncii pentru refacerea acesteia.

sâmbătă, 10 iunie 2017

Vrem Preşedinte decât în toată Firea, care este

Pentru a marca un an de la alegerile locale din 5 iunie 2016, am dorit să organizăm o adunare publică prin care să sancţionăm gafele şi mizeriile unui an de administraţie Gabriela Firea PSD asupra Capitalei. Din motive de Rusalii, am notificat pentru marţi, 6 iunie 2017, dar am fost refuzaţi de Viceprimarul General Aurelian Bădulescu, de asemenea de la PSD, un mai vechi "prieten" al activismului civic de stradă, pe motiv că la locul faptei, trotuarul din dreptul parcului Cişmigiu, peste drum de sediul Primăriei Municipiului Bucureşti, ar avea loc o altă manifestare publică. Am făcut o nouă notificare, pentru vineri, 9 iunie, fiind refuzaţi fix din acelaşi motiv: o altă adunare publică în acelaşi loc.

Aşadar, cum noi, ca asociaţie, nu am reuşit să încheiem protocolul pentru o adunare de protest, membri ai noştri împreună cu alţi activişti, în primul rând colegii din comunitatea #Insist- care au publicat şi evenimentul de Facebook- şi vechi "camarazi de arme" din ceea ce a fost până prin 2015 Uniţi Salvăm, ne-am deplasat vineri, 9 iunie, la locul amintit mai sus, unde am defăşurat o manifestare culturală exceptată de la obligaţia declarării prealabile potrivit art. 3 din Legea nr. 60/1991 privind adunările publice republicată, şi anume o piesă de teatru avangardist într-un singur act, post-modernă şi de improvizaţie, având ca temă primul miting ficţional de susţinere a candidaturii la Preşedinţia României a doamnei Primar General Gabriela Firea.

Astfel, Coaliţia pentru Pupăză a cerut demisia doamnei Gabriela Firea din funcţia de Primar General, pentru ca domnia să se poată concentra pe candidatura la preşedinţie. S-a afirmat în cei mai categorici termeni că doamna Firea a rezolvat toate problemele Capitalei în numai un an, există bandă rezervată pentru RATB pretutindeni, nu mai există ambuteiaje şi gropi în asfalt, piste de biciclete peste tot, s-au finalizat lucrările la metrou şi la Centură, sunt consolidate toate clădirile cu risc seismic şi s-au anvelopat toate blocurile, nu se mai pune problema să cadă vreun tavan de la vreo şcoală, parcurile sunt perfect îngrijite, a fost demolată Cathedral Plaza şi au fost exproriate toate clădirile monument istoric lăsate de izbelişte de proprietarii lor ca să se surpe şi am avut şi iepuraşi de Paşti. Un troleibuz stricat care a fost tractat prin faţa noastră pe bulevardul Regina Elisabeta nu există, pentru că aşa ceva nu poate exista sub administraţia doamnei Firea. Cu doamna Firea Preşedinte, problemele României vor fi rezolvate în maxim şase luni, va curge lapte şi miere, toţi câinii vor fi dotaţi cu covrigi în coadă, se vor da toate măririle fără număr din programul de guvernare PSD, instituţiile vor fi dotate cu noi seturi de gratii, iar poliţia locală va deveni o forţă. Mai mult, există promisiunea fermă că Preşedintele Gabriela Firea va naţionaliza toate SRL-urile create samavolnic de Primarul General Gabriela Firea. S-a oferit trecătorilor şi, mai ales, trecătoarelor mită electorală pantofi turcoaz. Când Gabi are banul, nu cade doar tavanul! Gabriela Firea Preşedinte! Votaţi iepuraşul roz! #careeste

De asemenea, felicitările  noastre merg către profesionalismul ireproşabil al faimoasei echipe de jurnalişti de la Antena 3, care în jurnalul de la miezul nopţii a prezentat acţiunea din faţa Primăriei Municipiului Bucureşti drept un auntentic miting de susţinere a candidaturii la preşedinţie a doamnei Gabriela Firea, şi către domnul redactor Cristi Şelaru de la www.stiripesurse.ro, care nu s-a prins că miile de manifestanţi venind în coloane din cartiere şi din oraşul Voluntari, despre care se făcea vorbire pe pagina de Facebook a evenimentului, erau fictive şi făceau parte din ironie: http://www.stiripesurse.ro/protest-e-uat-impotriva-gabrielei-firea-ce-s-a-intamplat-in-fa-a-primariei-video_1201421.html. Ce se întâmplă, nu se mai predă la Academia Naţională de Informaţii ce e aia o satiră, sau cadrele didactice pregătite la vechea şcoală de securitate de la Băneasa sunt complet străine de noţiunea de umor?

Evident, acesta a fost un pamflet. Însă participând la manifestarea culturală am putut constata că nicăieri în zona trotuarului aferent parcului Cişmigiu, peste drum de Primăria Municipului Bucureşti, nu avea loc niciun fel de adunare publică, iar dispozitivul de jandarmi prezent era acolo pentru noi şi nu pentru celălalt eveniment, cel în numele căruia ne-a refuzat în scris şi cu semnătură olografă de două ori domnul din păcate Viceprimar General Aurelian Bădulescu. Prin urmare, ceea ce îi pregătim domnului Bădulescu nu va mai fi deloc, dar chiar deloc un pamflet.





























vineri, 5 mai 2017

Graţiere şi proteste, CETA

La 20 aprilie, reprezentantul nostru a luat parte la dezbaterea asupra proiectului de lege a graţierii, organizată de Asociaţia "Ţine de Noi" la Salonul Diamond de la Hotelul Sheraton din Bucureşti.

Pentru că la 26 aprilie 2017 protestul maraton anti-graţiere din Piaţa Victoriei a fost întrerupt de o adunare a taximetriştilor, am formulat a doua zi plângere penală contra Primarului General al Municipiului Bucureşti şi a celorlalte autorităţi care au încheiat protocol pentru acel perimetru.

Deja pentru a treia oară, la 28 aprilie am participat la lucrările Eurosfat, unde am avut ocazia să dezbatem CETA cu fostul ministru de externe, Lazăr Comănescu, cu Daniel J. Costello, amabasadorul Canadei la Uniunea Europeană, cu Kevin Hamilton, ambasadorul Canadei în România, Bulgaria şi Republica Moldova, precum şi cu dr. Lucian Cernat, economist şef la Direcţia Generală de Comerţ a Comisiei Europene.






luni, 30 ianuarie 2017

Am cerut demisia Ministrului Justiţiei

După protestele din 11 ianuarie, 18-19 ianuarie, 22 ianuarie şi, mai ales, după protestul din 29 ianuarie, cel mai mare de după cele de la începutul anilor '90, cu scopul împiedicării restauraţiei penale declanşate de nou instalata guvernare PSD şi ALDE, am participat prin reprezentantul nostru, Alexandru Surcel, la dezbaterea publică dedicată celor două proiecte de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului organizată de Ministerul Justiţiei. În alocuţiunea noastră am afirmat că singura procedură acceptabilă şi morală pentru o astfel de legislaţie este procedura normală parlamentară, nicidecum ordonanţele de urgenţă sau asumarea răspunderii Guvernului. De asemenea, am criticat cu asprime modificările propuse pentru Codul penal. Am reamintit că fără o reformare a serviciului de probaţiune, graţierea pedepselor uşoare este inutilă şi va fi urmată în scurt timp de comiterea de noi infracţiuni şi de revenirea celor graţiaţi în sistemul penitenciar. Am respins categoric graţierea parţială pe criterii de vârstă, situaţie familială etc. a tuturor pedepselor, indiferent de gravitate, ca total nepotrivită pentru o societate cu o problemă enormă cu corupţia şi care vine cu un trecut istoric greu, cu crime împotriva umanităţii asupra cărora Justiţia încă nu s-a pronunţat. De asemenea, am cerut ca imaginile din penitenciare care rulau pe un ecran montat în sală să fie intercalate cu imagini din reşedinţele oamenilor politici şi înalţilor funcţionari corupţi cărora, de fapt, le sunt dedicate cele două proiecte, ca să înţelegem care e miza, la ce lux trebuie să se întoarcă aceştia şi ce s-a realizat din banii noştri furaţi. În final, i-am cerut Ministrului Justiţiei, Florin Iordache, demisia, precizându-i că încă de pe acum este deja un personaj de tristă amintire.









vineri, 6 ianuarie 2017

Roşia Montană în UNESCO

În ultimul moment, dar mai bine mai târziu, decât niciodată! 18 ani de luptă civică cu toate partidele majore nu au fost degeaba. Statul mafiot poate fi învins. Rămâne însă de oprit mineritul cu cianuri nu doar la Roşia Montană, ci în general. http://www.cultura.ro/dosarul-rosia-montana-fost-depus-la-unesco

marți, 20 septembrie 2016

Nu CETA

 Dacă UE și Canada semnează acordul comercial CETA, procesul legislativ european se transformă într-o marionetă a cărei sfori sunt trase de corporațiile multinaționale.

În numele schimburilor comerciale, sunt eliminate orice prevederi legislative existente care îngrădesc, de o manieră sau alta, interesele private ale companiilor.

Mai exact, discutăm de acele companii, fie şi offshore-uri, beneficare ale CETA, care, astfel, vor face concurenţă neloială tuturor celorlalţi agenţi economici.

Cum în acest moment, renegocierea și modificarea textului tratatului nu mai este posibilă, singura soluție este respingerea lui în întregime.